Granitele nu sunt limitele – ASIA. Maratonul de la Dubai – Orasul nascut peste noapte din nisip

Proiectul “Granitele nu sunt limitele” ( video http://www.youtube.com/watch?v=vaiCknfY9Oo) continua cu Maratonul de la Dubai, in 21 ianuarie. Acest maraton este primul de pe alt continent, ASIA. Drumul pana la Dubai cu avionul este un pic mai complicat. Tarom are numai curse de seara, asa ca ajungi acolo pe la ora 4 dimineata, cu cateva ore de somn ratate.

Dubaiul este un oras  care acum 50 de ani era format din cateva mici cladiri, inconjurate de nisip, iar acum aici se construiesc  cele mai ambitioase cladiri din lume. Acum 2 ani nu erau terminate unele dintre cele mai importante 4 obiective: Burj Khalifa (cea mai inalta cladire din lume), metroul si hotelul Atlantis, aflat in „varful” unei insule-cartier, in forma de palmier, construita pe mare (Jumeirah Palm Island). Dubai va fi in 10 ani un fel de New York.

Despre  maraton

– Video – Filmul oficial  

Participanti: 1700 la cursa de maraton, 12.000 la toate probele –  maraton, 3km, 10 km. Cursa are loc vinerea deoarece in lumea araba oamenii au liber vineri si sambata. Startul are loc la ora 7.00, pentru a evita epuizarea alergatorilor din cauza caldurii si umiditatii excesive.

Clasarea noastra

M50 03:58:32 03:59:19 – loc general  363,  loc varsta  33 Rosu, Ilie Ro Club Maraton/Eco Alpin
M40 03:36:21 03:37:07 loc general 181, loc varsta 33 Ion Daniel, Lixandru Ro Club Maraton
W40 03:30:28 03:31:14 loc general 34, loc varsta 4 Viorica, Gabrian Ro Club Maraton

Viorica se pare ca are cel mai bun timp din Romania pentru categoria de varsta  40 de ani, la cursa de maraton.  Pana acum cel mai bun timp a fost 3.37.

Traseul

Vremea foarte buna pentru alergare, cer innorat, umiditate 60% 18 – 22 C, putina ploaie la inceput, traseul foarte plat. Traseul este format, in mare, din parcurgerea unei sosele de 21 de km, pe ambele sensuri. In acest fel poti sa vezi cam cum te raportezi fata de  alergatorii de elita.

Organizare

Buna. Puncte de alimentare peste tot. Medalia frumoasa. Tricou Adidas albastru pentru baieti si roz pentru fete. Organizarea a fost facuta de o firma din Anglia.

Ceva inedit

Daca la un maraton in Europa majoritatea  participantilor sunt din tara gazda, aici majoritatea au fost din afara tarii gazda, mai ales europeni. Am intalnit 2 francezi care ne-au recunoscut dupa tricourile pe care scrie Romania cu care am alergat la Atena.

Romanii sunt peste tot. Am mai intalnit in cursa 3 romani. Unul dintre ei, Cosmin Horobeanu,  fizioterapeut la Doha s-a imprietenit cu noi, a alergat cu un tricou ca al nostru. Chiar la finalul cursei am mai intalnit un cuplu care lucreaza acolo. Au fost emotionati pana la lacrimi cand ne-au vazut la sosire cu tricourile cu Romania si cu steagul.

 Premiile la aceasta cursa au fost foarte mari: 250.000 S pentru locul intai, ajungand pana la 10.000 S locul 10. Premiile la feminin si masculin au fost identice (nu prea am vazut acest lucru la cursele europene, la feminin de regula premiile sunt mai mici). In Europa nu cred ca depasesc 100.000 Euro (la Berlin). Au fost foarte multi alergatori profesionisti Kenieni si etiopieni, care au venit de 10 zile la Dubai, pentru a se acomoda. Un taximetrist ne spunea ca maratonul a avut loc acum o saptamana, deoarece a vazut un grup foarte mare de alergatori de elita kenieni si etiopieni, care alergau pe traseul oficial.

Comparativ cu Atena, unde au vrut sa ma buzunareasca in metrou, aici te simti in siguranta maxima. Nu exista hoti.

Costuri

Transport 450-550 Euro biletul de avion cu Tarom. Durata este de 4h30min. Din pacate se zboara noaptea, asa ca oboseala se acumuleaza iniante si dupa maraton.

Cazare

Hotel Excelsior Creek. Rezervarea facuta prin  agentie  . Pret foarte bun comparativ cu conditiile, undeva la 60 Euro / camera dubla.

Povestea de dinaintea cursei

Am plecat foarte optimisti cu Viorica si Ilie marti noaptea. In aeroport am vazut ca avem colegi de avion vedete de ieri si de azi, adica Stela Popescu si Alexandru Arsinel. Zborul a fost fara incidente. La intrarea in Dubai se scaneaza ochiul fiecarui om, ceea ce pentru mine a fost ceva cu totul nou. Pentru a nu avea probleme la ora 5 dimineata cu taxiul, am facut rezervarea cursei de la Bucuresti. Ne-a costat 40 de Euro, dar am mers cu o limuzina in care imi puteam intinde lejer picioarele. Am ajuns la hotel ametiti de nesomn si ne-am culcat pana pe la pranz.

                Hotelul nostru este pozitionat langa mallul Burjuman, unul dintre cele mai selecte din Dubai si langa o zona veche, cu cladiri de 3-4 etaje, unde este si muzeul Dubaiului, aflat intr-o cladire care apartinea de zidul Dubaiului, contruit la 1800. Adevarul este ca in afara de acest muzeu nu prea am vazut alte locuri de acest gen, mallurile, hotelurile luxoase si cladirile pana la nori fiind ceea ce domina acest oras, care parca a primit seminte de fasole de la Jack si incearca sa duca toate cladirile pana la nori.

                Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne luam numerele de la centrul de inscriere. Am ramas placut surprins de metroul lor, unde este interzis sa mananci, iar statiile sunt ca niste nave cosmice. Inedit este faptul ca sunt doua clase de confort. Calatorii nu pot avea niciodata acces la liniile de metrou, deoarece in statii exista un geam transparent, care limiteaza accesul. Dupa 2,3 ore de plimbari si indicatii gresite am ajuns la hotelul unde se facea inscrierea. Astfel am aflat ca drumurile intre obiective se fac numai cu masina. La un moment dat am intrebat un grup de fumatori, la parterul unui business center, despre locul de inscriere si unul mi-a spus ca il suna pe un coleg, pe nume Bogdan. Il intreb daca este roman si omul imi confirma. Mai tarziu, amicul nostru Cosmin Horobeanu, care lucreaza in Doha de 5 ani, ne-a explicat ca multi arabi nici nu coboara din masini cand merg la cumparaturi, deoarece sunt angajati ai magazinului care vin la masina si preiau comanda. Toti cei pe care-i intrebam despre locul de inscriere se mirau ca nu suntem cu masina.

                Expo maraton nu exista, asa ca ne-am inscris si am inceput sa facem poze. Ilie a scos steagurile Romaniei, EAU si al Uniunii Europene. Ne-am intalnit cu un alergator din Iran, care a vrut sa faca poze cu noi. Omul ne-a spus ca alearga 2.20, dar la terminarea cursei am vazut ca a alergat cam in 3h35min. Ilie a avut ocazia sa-i invete pe 4 copii cum se poarta steagurile. Nu stiu daca au stiut ce steaguri sunt, dar au fost foarte incantati sa le poarte.

–          Video Lectie de alergare cu steagurile –

                Joi ne-am propus sa mergem sa vizitam Burj Al Arab, cel mai luxos hotel al lumii, dar taximetristul, in timp ce mergeam spre hotel ,ne-a deturnat directia spre cartierul Jumeirah Palm Island, acea insula in forma de palmier construita in mare, pentru a vedea cel mai nou si reprezentativ hotel Atlantis. Se pare ca toate vilele si apartamentele de pe aceasta insula au fost vandute inainte de a fi terminate.

                Hotelul Atlantis m-a impresionat mai mult decat Burj Al Arab. Am avut permisiunea de a vizita o parte din galeriile hotelului, loc unde am vazut cei mai tari vanzatori de inghetata din lume. Pe langa faptul ca inghetata era excelenta, oamenii faceau tot felul de jonglerii cu inghetata, fapt care atragea clientii ca musca la miere.

–          Video – Inghetata zburatoare

                Dupa ce am vizitat hotelul am vrut sa mergem pe malul marii pana la Burj al Arab. Din pacate nu am avut o harta cu noi si nu ne-am dat seama ca suntem pe „coroana” palmierului, adica pe o limba de nisip si piatra care se termina in mare. Dupa ce am mers cam 10 km pe malul marii, un inginer arab ne-a oprit amuzat spunandu-ne ca drumul se termina in mare. Noroc cu niste paznici nepalezi, care ne-au chemat un taxi ca altfel mai aveam de facut drumul intors pana la hotelul Atlantis, care se alfa in “varful” palmierului.

Nu am mai mers la Burj al Arab, ci ne-am dus direct la cel mai mare mall din Dubai Mall of Emirates. Aproape ca se intunecase, iar pentru mine cumpararea unor cadouri pentru copii este proiritate zero. Am cumparat cateva jucarii pentru baietii mei si ne-am minunat de marimea acestui mall interminabil. Cel mai interesant a fost ca oamenii aveau si pista de ski in cadrul mallului.

–          Video – Partie de schi in mall

Am ajuns destul de obositi la hotel, dupa plimbarea pe faleza, dar Ilie tot a avut timp sa-si calce cele trei steaguri. Hotelul, pe langa apa, ceai si cafea pusa la dispozitie gratuit, avea si fier de calcat si cantar electronic. Eu am fost incantat de cantar, ca pot sa vad cum evolueaza greutatea inainte si dupa maraton, dar Ilie a fost fascinat de fierul de calcat. Pentru un recordman mondial la maraton cu trei drapele, prezenta fierului de calcat este esentiala. Ilie este recordman mondial la alergat maraton cu trei drapele. Acest record a fost stabilit la Bruxelles in 2010. In acea seara si-a propus insa ca maine va dobori acest record. Ne-am amuzat copios toti si ne-am facut o strategie pentru cursa de vineri. Eu mi-am propus sa alerg cu Viorica, care se afla in forma maxima, undeva in jur de 3.30-3.40. In 2010, la maratonul Bucuresti, Viorica  a fost la un pas sa imbunatateasca cel mai bun timp la +40 de ani. Oricum am avut o temere in abordarea acestui maraton, dat fiind si maratonul din Marakesch, care avea loc pe 30 ianuarie, la 9 zile de la acest maraton.

Poveste din timpul maratonului

                Ne-am trezit dimineata pe la ora 5, ora 3 ora Romaniei si ne-am pregatit de maraton. Taximetristul care ne-a dus joi, ne-a dus si la maraton. Ne-am echipat cu tricourile special facute. Am ajuns la locul de start si fiecare ne-am facut incalzirea. Eu si cu Viorica am  alergat putin, iar Ilie a transpirat din greu cam 45 de minute, deoarece tentativa lui de a bate propriul record mondial de alergare cu 3 steaguri era sa moara inainte de cursa. Unul din bete steagurilor, format dintr-un bat de undita, se blocase intr-un bat mai gros. Dupa ce a scuturat si batut betele timp de 45 de minute a reusit , cam cu 30 de minute inainte de start sa scoata batul buclucas. Oricum era disperat, deoarece in afara de palmieri, nu prea avea de unde sa ia o creanga de copac pentru a improviza un bat de steag.

                Dupa ce s-a linistit si Ilie cu steagurile, ne-am intalnit cu Cosmin Horobeanu, care in acea multime ne-a recunoscut vazand steagurile. I-am dat si lui Cosmin un tricou inscriptionat cu Romania si am mers la startul cursei. Acolo am mai vazut un pasionat care alerga cu steaguri, un alergator din Africa de Sud. Omul vazandu-l pe Ilie ca are 3 steaguri, toate cam de 4 ori mai mari decat al lui, s-a transformat rapid in discipol, urmarind-ul pe Ilie cam 30 de Km din cursa.

–          Video – Inainte de plecare

                Vremea a fost innorata, iar imediat dupa start a inceput o ploaie discreta. M-a distrat acest lucru, deoarece nu ma asteptam sa fiu plouat in Peninsula Arabiei. Am plecat toti 4, iar Cosmin a filmat pe tot traseul. Pentru Cosmin a fost primul maraton alergat. Eu am alergat cu Viorica, in ritm de 3.30, pana la km 35, cand mi s-a cam terminat benzina si am lasat-o mai moale. La Viorica se vedeau antrenamentele de minim 100 km  pe saptamana, asa ca a pastrat ritmul si a scos un 3.30. care este un record al ei, dar si la categoriei + 40 de ani din Romania. De la km 30 ma gandeam daca va bate recordul de varsta al Romaniei. Optimist fiind, mi-am zis ca aceasta cursa a fost una de pregatire pentru cea de pe 30 ianuarie, de la Marakesch. Acolo voi trage mai tare pe prima jumatate si voi vedea daca pot sa scad sub 3h20min. Este si un experiment pentru mine, deoarece este prima data cand alerg 2 maratoane la 9 zile. Pe parcurs, cuvantul Romania s-a auzit la tot pasul. Spectatorii de pe traseu respectau cumva distributia populatiei, cativa arabi, multi europeni si foarte multi emigranti: pakistanezi, nepalezi, filipinezi, africani, indieni. De multe ori am auzit si cuvinte romanesti ceea ce demonstreaza ca interculturalitatea este la ea acasa in Dubai.

–          Video – In timpul cursei

                Pe traseu m-am intalnit si cu 3 romani. La un moment dat ne-au depasit 2 alergatori francezi care ne-au intrebat daca am fost la Atena. Ne remarcasera si acolo tricourile verzi. Un alergator italian alerga toate cursele de maraton descult. M-a mirat ca l-am depasit abia pe la km 20. Iata si site-ul lui http://www.arone.eu/ .

                Sosirea a fost entuziasta, oamenii ovationau. Am auzit strigate de incurajare de la un cuplu de Romani. Viorica ma astepta la sosire. Ne-am luat steagurile Romaniei si ale Emiratelor si l-am asteptat pe Ilie, la 500 de metri de start pentru inca o sosire fulminanta cu 5 steaguri. Am discutat si cu un fotograf sa fie pregatit de poze. Sper sa se tina de cuvant si sa trimita pozele. Se pare ca Ilie a avut de data asta steaguri naravase, deoarece aproape de linia de sosire i-au zburat de doua ori steagurile din bete. Pana la urma a reusit sa treaca linia de sosire sub 4 ore, in 3h58 min, doborandu-si astfel recordul mondial la alergarea maratonului cu 3 steaguri. Dupa terminarea cursei am facut poze, filme. Vazandu-ne cu atatea steaguri au inceput si alti alergatori sa vina cu steagurile lor. Ca de obicei, la finalul unui maraton, oamenii sunt mai buni si mai prietenosi. Un kenyan tinerel, dupa ce a facut poze cu noi, chiar s-a interesat daca Viorica are cont pe Facebook. Adevarul este ca desi a obtinut cel mai bun timp de pana acum, Viorica era cea mai vivace dintre noi.

–          Video – Sosire cu steaguri

                Desi doream sa facem o baie in mare, vremea era cam rece, asa ca ne-am dus la hotel. Este foarte frumos sa termini un maraton la ora 10.30. Ai toata ziua la dispozitie. Ne-am intalnit cu Cosmin pe la ora 14.00, sa luam masa impreuna. Ne-a mai povestit cateva lucruri interesant despre viata in peninsula araba.

–          Video imediat dupa maraton –  

Povestea de dupa maraton

A doua zi ne-am trezit dimineata, asta pentru ca ne-am culcat si la o ora rezonabila, si am facut o alergare usoara in imprejurimi. Astfel am remarcat ca ne aflam intr-o zona importanta, plina de moschei , magazine traditionale si foarte aproape de Muzeul Dubaiului si zidul Dubaiului.

                Deoarece avionul nostru zbura undeva pe la 4 dimineata, ne-am facut program de vizite in oras, sa facem poze cu ce am mai inalta cladire din lume Burj Khalifa si un safari in desert. Excursia in desert  ne-a costat undeva la 32 de Euro, avand inclus spectacol si masa de seara. Aici Viorica a negociat cu fata de la agentie, de credeam ca se lasa cu scandal. Adevarul este ca tipa era plina de tupeu, iar negocierea a dus-o cu picioarele pe pamant.

                Vizita la Burj Khalifa (http://www.burjkhalifa.ae/ )ne-a lasat cu gura cascata. Este de departe cea mai inalta cladire din lume cu cei 828 m, fata de CN Tower Toronto, care are 533 m. Pozele facute acolo sunt impresionante. Are si alte recorduri ca: cea mai inalta structura auto-sustinuta din lume, cel mai inalt etaj locuit, cel mai inalt punct de observare, liftul cel mai lung. La constructii si lux in Dubai sintagma “granitele nu sunt limitele” prinde viata peste tot:  turnul Burj Khalifa, hotelurile Atlantis si Burj al Arab, insula palmier Jumeirah Palm Island, metroul, mallurile (Mall of Emirates, Burjuman).

–          Video vizita Burj Khalifa 

                Excursia in desert am facut-o cu o familie de coreeni. Masinile folosite sunt Toyota. Am ramas surprins, cand am iesit din oras ca, pe marginea autostrazii totul este verde, chiar daca la 2 metri  in spate este desertul. Ne-a dus baiatul cu masina pe niste dune, cu urcari si coborari in panta, de ne-a creat tot felul de senzatii. Pe mine nu prea ma pasineaza mersul pe teren accidentat, dar aici, fiind nisip mi-a placut. Dupa aceasta tura, in care stomacul a urcat si a coborat, am ajuns  la o tabara in desert, unde am facut o plimbare pe joss, ne-am suit pe camila, am avut o cina araba cu mancare si dans specific. Spectacolul a inceput cu un dansator, care a facut un numar in care timp de 10 minute s-a invartit intr-o singura directie. Culmea este ca omul se misca cu un echilibru perfect la sfarsitul dansului.

                Plecarea din Dubai a fost pe la 4 dimineata,  asa ca am avut timp suficient sa mai cumparam cate ceva din freeshop. Eu am mai cumparat niste suveniruri, care erau la un pret foarte bun. Cand ne-am luat locurile in avion, functionarul, care era din Kenya, vazand ca venim de la maraton, ne-a dat posibilitatea sa stam cate unul pe 3 scaune, pentru a putea dormi linistiti. Am dormit ceva in avion, dar se pare ca acest maraton a avut un grad mare de uzura si din cauza celor doua nopti agitate, petrecute pe avion. Pe avion, dimineata, cand toti pasagerii inca dormeau, cel mai mic pasager, un pusti de 2 ani, facea ture de alergare pe culoarul dintre scaune. Ii zic lui Ilie: “Iata dovada:  suntem nascuti pentru a alerga. Cei mici nu au uitat inca.” iar el replica: “Inca un record: maraton in avion.”

Ce mi-a placut in aceasta tara

–          Viteza cu care se construieste.

–          Faptul ca te simti in siguranta.

–           Nu exista hoti. Taiatul mainii ar rezolva si la noi problema. Cred ca parlamentul ar fi plin de ciungi.

–          Desertul.

–          Lumea cosmopolita. Parca era turnul Babel, fiecare vorbea limba lui, dar totusi te intelegeai si in engleza.

–          Constructiile.

–          Traseul maratonului. Drept si plat.

–          Curatenia din oras. Culmea este ca nu au cosuri de gunoi, dar nimeni nu mananca pe strada. In metrou este amenda de 100 dirhami daca mananci.

–          Atentia pentru zonele verzi.

Urmeaza maratonul din Africa, Maroc, Marakesch in 30 ianuarie.