Olympus Marathon 2011 – Romanii au alergat cu zeii Olimpului – de Daniel Lixandru

Mare, munte, dureri musculare, prieteni, distracție, efort la limită, picioare luxate, bășici in talpă, peisaje de vis, dinți sparți, colaps la final de maraton, soare, pescuit subacvatic, dorința de a termina, dorința de a reveni. Acestea sunt cuvintele care ar descrie rapid experiența trăită și văzută pe muntele Olimp.
Să alergi la maratonul de pe muntele Olimp este un lucru extraordinar. Iată câteva motive:
– Este un maraton foarte greu, de departe cel mai greu maraton montan la care am fost. Dar asta am și căutat, dacă îmi doream ceva facil, atunci puteam să fac o plimbare în Herăstrău.
– Intr-o zona excelentă. Traseul maratonului este foarte frumos, dar și împrejurimile sunt nemaipomenite: munte, mare.
– Foarte aproape de România. Doar 800 de km, undeva la 9-11 ore de mers cu mașina.
– Un concediu cu familia excelent. Foarte aproape de zone cu mare pentru toate gusturile: atmosferă ca la Mamaia se găsește în Paralia Katerini; zone sălbatice se găsesc în Sithonia.
– Costuri rezonabile. Poate fi comparat cu un maraton la Cluj. M-am mirat când am văzut câți bani mi-au rămas în buzunar la sfârșitul maratonului.
Iată câteva lucruri despre maraton:
– Are 650 de locuri, din care doar 100 pentru străini.
– Există cursa copiilor.
– Primii termină în jurul a 5 ore, limita este de 10 ore. Un catalan are recordul de 4h33min.
– Cursa are următoarea configurație: 22 de km urcare de la 60m la 2680m, 8 km coborâre, după care 14 km urcare „împănată” cu coborâre. Eu alerg un maraton de plat in jur de 3h30min, dar aici fac 7h.30.
Maratonul copiilor
Sâmbătă a avut loc cursa copiilor. A fost ceva foarte frumos. Bucuria mea cea mai mare a fost că și copiii mei au alergat, au primit tricouri și diplome. Sunt foarte mândri că participă și ce este mai interesant este că au învățat să alerge constant.
Organizare
A fost bine. Nu am primit ca anul trecut și șapcă și tricou tehnic, ci doar un tricou de bumbac, dar a fost suficient. Au organizat și cursa copiilor, au dat medalie frumoasă, masă după cursă, festivitate de premiere, atmosferă prietenoasă.
Povestea din timpul maratonului
Sunt ca și acasă la această cursă. M-am obișnuit după ce am participat la două ediții consecutive. Un pic mai greu este să te scoli dimineața la ora 4. Startul este la 6. Adevărul este că ultimii kilometri sunt la o temperatură ridicată, poate la 30 C, iar sus, la 2680, lângă vârful Olimp, poate ajunge la 4-5 C.
Anul acesta mi-am propus să aleg constant și să las bețele acasă. Am alergat constant, dar bețele mi-ar fi fost de mare folos, mai ales pe final unde picioarele mele atârnă foarte mult. După această cursă mi-am dat seama că bețele sunt foarte utile.
Cursa începe cu o alergare pe drum forestier, în urcare lejeră. Sunt cam 5 km. După aceea începe o urcare permanentă pe potecă, combinată cu zone pe curbă de nivel. Mie prima parte, de 22 km, care este în urcare permanentă, mi se pare cea mai plăcută. După primii km pe drum forestier l-am întâlnit pe Dănuț Cernat, care fiind un alergător desăvârșit pe plat, se antrenase cu primii alergători, dar se oprise chiar când începea urcarea serioasă, deoarece dăduse puțin la boboci.
Nu prea sunt multe de spus aici, decât pădure, potecă, mare albastră văzută de la înălțime. Foarte frumos este când se ajunge pe platoul stâncos, unde este de fiecare dată frig și înnorat. Este superb, mai ales dacă ești în maiou. Pe partea aceasta de platou am alergat cu Paula, o fată din Zărnești care, după ce a început coborârea, a început să alerge cu o viteză specifică celor de la munte. Nu știu cum pot să coboare cu așa viteză.
Dacă la urcare nu am simțit nevoia bețelor când a început coborârea ar fi fost utile. Am întâlnit-o o japoneză, prietenă cu Hiroko, una dintre cele mai bune maratoniste montane din Japonia, care avea glezna luxată și cobora în ritm de melc. La coborâre m-am ținut o vreme după o alergătoare care dădea semne că are energie să coboare în ritm constat. Asta cam 5 km, după care am pierdut ritmul. A fost destul de motivat să ai pe cine în față. După câțiva km am dat de un grup, în care o doamnă mulatră, am aflat la final că era jumătate grecoaică, care moștenise doar genele bune, era urmată îndeaproape de 3 alergători. M-am amuzat că și eu mă ținusem după o fată câțiva km. Deși antropologii zic că omul a devenit alergător urmărind prada, adică animalele, încep să cred că este posibil să fi contribuit la dezvoltarea ca alergător și urmărirea sexului frumos.
Am alergat constant, urmărind sfatul lui Adi Bostan, de a nu sta prea mult la punctele de alimentare. M-am descurcat de minune și cu sticla de plastic de 750g, mult mai practică și mai comodă decât punga de apă cu furtun de anul trecut. Singurele momente când am pierdut ritmul au fost ultimii 5 km, când soarele și picioarele grele m-au cam blocat în trafic.
Am ajuns la final cu 4 minute mai bine ca anul trecut, adică 7h25min. Acolo mă așteptau băieții mei. M-au luat de mână la final și mi-a fost destul de greu să țin ritmul cu ei. Oricum bucuria a fost foarte mare.
Nașul meu care este fost ghid montan, este și un excelent animator de copii. Până să-mi revin după cursă el déjà crease o situație de luptă cu apă, în care fetele lui Mihai Orleanu și băiatul meu cel mic intraseră cu tot cu haine într-o fântână arteziană, de unde lansau proiectile acvatice.
După această cursă m-am simțit foarte bine, recuperarea fiind mai rapidă.

După și înainte de cursă
Este excelent să combini acest maraton cu vacanța. Am plecat cu nașul meu și cei doi băieți, asta după lungi negocieri cu soția mea, care nu prea a avut încredere în dormitul la camping și calitățile mele de mamă. Până la urmă a fost excelent, mai ales pentru băieți care au privit totul ca o aventură. Am avut grijă să nu-i spun soției că am luat și un cort cu mine, având intenția clară de a sta și două zile în condiții de “aventură”. Noi am stat la champing Olympus Beach, cu 40Euro camera de 4 locuri. Plaja nu este cine știe ce, dar marea este la 1 metru de camping. Sâmbătă dimineață am făcut baie în mare, mi-am luat harponul și am plecat la vânătoare. Adi Bostan a făcut puțin mișto de mine, spunând ceva de genul să nu prind toți peștii din apă. În 30 de minute, până să apară el am vânat o sepie și 3 pești. Până la urmă, sepia și 5 pești, cu ajutorul unui bucătar amabil, au fost baza pentru două porții de mâncare. I-am invitat pe toți să guste din sepie mea cea mare. Am avut un sentiment ciudat că am mâncat ceea ce am vânat. Atmosfera în champing a fost extraordinară, mai ales că cel puțin 10 camere au fost ocupate de români.
După maraton am plecat pentru 2 zile în Stihonia. Am stat două nopți cu cortul pe plajă, sub umbra unor pini și platani. A fost ceva superb. Mai ales pe o plasă pustie de lângă Muntele Athos, unde a dat de niste danezi, bine utilați pentru camping. Niște oameni oameni deosebiți, care veniseră din Danemarca cu mașina. Danezul avea o boala foarte rară, era cel mai bătrân danez care era în viață, lua un pumn de medicamente pe zi, dar făcea scufundări în fiecare zi.
Am înotat pe o insulă pregătită practic pentru campare, având 2 corturi lăsate acolo, scaune, gratare etc.. Am vânat pește dimineața. Am descoperit un gen de restaurant, unde două doamne aveau în meniu ce pește le aducea vecinul pescar. Practic mâncam la restaurant doar la prânz, iar seara si dimineața mâncam pepene, măsline și pâine. A fos super. Băieții mei au fost foarte foarte încântați. În 2012 voi sta cel puțin 5 zile pe Sithonia.

Ceva inedit la acest maraton
Spiritul japonez. Hiroko și amicul ei. M-a impresionat în mod deosebit spiritul de sacrificiu al amicilor japonezi participanți la această cursă. Hiroko a tras așa de tare încât, după ce a terminat cursa, a leșinat pe loc. A leșinat la un metru după ce a trecut linia de sosire. La final nu mai avea nici un pic de apă și glicogen în corp. Noroc c, după o oră de stat pe targă și-a revenit rapid. Un amic japonez, m-a depășit în ultimii 18 km de trei ori. De fiecare dată revenea cu un ritm mult mai rapid ca al meu. Până la urmă l-am lăsat în epuizat pe o stâncă pe ultimii 5 km. Nu știu de unde își lua resurse de fiecare dată când revenea. Eu dacă am pierdut ritmul nu prea mai pot să revin.
Impactul grupului nostru. Ne-am făcut iar de cap, exact ca și anul trecut când am făcut o animație fantastică. Pe stradă m-am întâlnit după cursă cu două persoane, greci, care-mi mulțumeau. Pe ultima am îndrăznit să o întreb pentru ce îmi mulțumește. Mi-a zis că românii au făcut o atmosferă foarte frumoasă.
Lumea este mică. Pe plaja de la camping m-am întâlnit cu un grec, care vorbea românește, deoarece făcuse facultatea la Timișoara. Omul alergase la Atena în 2010. Acolo îi făcusem cadou un tricou cu România. Mi-am zis că-l poartă cu plăcere. Își aducea aminte cu plăcere de vremea studenției și de afacerile pe care le făcea. Eu credem că făcuse bani cu blugi, dar omul mi-a zis că aducea câte un geamantan de ace de pescuit din Grecia, iar profitul avea procente de ordinul miilor. A rămas să merg cu el pe insula natală, Chefalos sau ceva de genul acesta, unde, după spusele lui, sunt numai oameni de ispravă foarte isteți în afaceri.

Locuri de vizitat in apropierea maratonului
Peșterea Petralona. Este o peșteră superbă, care se află lângă Salonic.
Peninsula Sithonia. De departe cea mai frumoasă zonă cu mare de vis, vegetația, insule pe care poți ajunge înotând, plaje cu nisip.
Muntele Athos. Cei care vor să ia contact cu niște călugări deosebiți pot ajunge aici, dar doar cu invitație primită de la una din mănăstiri.
Zonele muntoase din zona muntelui Olimp. Sunt multe de vizitat.
Totuși este destul de greu de descris ce am trăit și simțit în aceste zile. Vă invit la experiența din 2012, când sunt convins că vom fi un grup și mai mare. Sunt convins că, chiar dacă Grecia va fi în faliment, tot vom avea o experiență minunată.