Granitele nu sunt limitele – Africa – Maratonul de la MARRAKECH 30 ianuarie – Orasul caramiziu în care copiii fac sport in orice conditii – Daniel Lixandru

Maratonul de la Marrakech a fost cea mai buna alegere pentru continentul AFRICA. Oscilam acum 2 luni sa mergem in aceeasi perioada in Egipt, la Luxor. In aceste zile numai la maratoane nu se gandesc egiptenii. Spiritul luptei de la Maraton, de acum 2500 de ani, le bate si lor la usa, iar cuvintele ca libertate si democratie se aud fara oprire in orasele egiptene. Se pare ca spiritul luptei de la Maraton, de acum 2500, in care libertatea si democratia au invins, a ajuns si in societatile din nordul Africii. A fost Tunisia, Egiptul si se pare ca urmeaza Algeria. In Maroc oamenii  par a fi multumiti de viata pe care o duc si privesc pasiv la ceea ce se intampla langa ei. Marocul este o tara interesanta, cu o diversitatea fantastica, de la diversitatea geografica, cu zonele verzi de la ocean pana in muntii Atlas si zonele aride si desertice de langa granita cu Algeria, pana la diversitatea culturala specifica fiecarui oras : Marrakech, Casablanca, Fes, Ouarzazate. Daca mergeti in Maroc este obligatoriu sa va luati si o mica vacanta in care sa vizitati orasele, desertul, muntele Atlas, marea.  Marrakech impresioneaza prin culoarea caramizie pe care o au casele, o culoare asortata cu pamantul din zona. Orasul a rezistat tentatiei de a renunta a acest specific coloristic. Ma gandesc cum ar fi aratat Bucurestiul daca in ultimii 20 de ani s-ar fi construit dupa o anumita filozofie . Alte lucruri care m-au mai impresionant sunt: curatenia, piata centrala si locurile pentru sport create pentru copii.

Despre  maraton

Participanti: peste 1000 la cursa de maraton, peste 4000 la proba de semimaraton. Este o cursa foarte frumoasa, prin livezi de maslini, portocali si palmieri. Impresionanta a fost galeria copiilor de pe parcurs si respectul pentru alergatori manifestat de spectatori.

Clasarea noastra

20 VIORICA GABRIAN 1968 ROMANIANE 1838 (3:42:30) 3:44:50
185 MARIN NICOLAE TUDORICA 1972 ROMANIANE 1840 (3:33:40) 3:33:42
204 DANIEL LIXANDRY 1969 ROMANIANE 1839 (3:35:09) 3:37:26
490 ILIE ROSU 1960 ROMANIANE H50+ 1836 (4:21:08) 4:23:27

Timpii au fost destul de buni, tinand cont ca in saptamana precedenta am mai alergat un maraton in Dubai.

Traseul

Vremea foarte buna pentru alergare, cer  putin innorat. Startul a avut loc intr-o zona relativ centrala, dupa care am alergat prin livezi de maslini, iar traseul practic a inconjurat orasul, ducandu-ne si pe sosele periferice. Traseul urca putin pe ultimii 10 km, ceea ce  nu este tocmai confortabil, daca punem la socoteala si efectul “zidului”, de dupa km 30. Sunt zone in care mai trec masini pe traseu, dar o fac incet, fara sa deranjeze, cu respect pentru alergatori.

Organizare

Rezonabila. Te poti inscrie si la fata locului, ceea ce am facut si noi. Taxa este de 50 Euro. Puncte de alimentare la 5 km, cu apa. Medalia frumoasa. Tricoul este de bumbac, doar cei care s-au inscris din timp,  pe internet, au primit tricou din microfibra.  Din pacate nu am avut un loc de lasat bagajele, asa ca am alergat cu o geaca de vant tot maratonul. Deoarece nu am vrut sa renunt la geaca, mi-am facut-o ghemotoc si mi-am bagat-o in pantaloni la spate. Aratam ca o camila, asta spre incantarea copiilor care se prapadeau de ras, cand vedeau ce am la spate.

Ceva inedit

Daca in Dubai au fost foarte putini localnici la maraton, aici au fost destul de multi, de varste diferite, ceea ce arata ca marocanii au o pasiune pentru alergare. Romanii sunt peste tot. Am mai intalnit 3 romani din Cluj, dintre care doi au alergat semimaraton.

Din cele 22 de editii ale maratonului, 7 au fost castigate, la proba feminina de romance. Recordul probei este inca detinut de o romanca: Barbu Adriana 1994, cu 2h.29min.21s. Ce pacat de aceste sportive minunate, care renunta la activitate. Daca toate ar antrena copii sa alerge, cred ca ar fi minunat.

Cursa copiilor a avut loc sambata, ceea ce ii da importanta cuvenita. Hotelul in care am stat era plin de copii, cu profesorii lor. Au fost adusi din orasele importante din Maroc, special pentru a alerga maratonul sambata si a face galerie duminica, la cursa adultilor.

Costuri

Transport 350 Euro biletul de avion cu Air France, cu escala la Paris. M-am intalnit cu un roman din Cluj care si-a luat bilet cu 2 curse lowcost la incredibilul pret de 95 Euro, dar cu 8 luni inainte. Cazare puteti gasi la 10-35 Euro / noapte, iar o masa poate oscila in zona 3-10 Euro. Daca planificam din timp acest maraton, costurile pot fi foarte mici, poate mai mici decat la un maraton in Europa, plecand de la 300 de Euro. In toamna exista un maraton in Casablanca, asa ca poate fi timp pentru  o excursie deosebita la un pret rezonabil.

Cazare

Hotel Riad Mogador. Nu recomand, mai ales ca nu le functiona aerul conditionat si, din cauza frigului, am venit toti cu o raceala marocana. Se pare ca sunt niste pensiuni in centru, unde a stat si amicul Dinu din Cluj, unde cu 10 Euro / persoana ai cazare si mic dejun.

Povestea de dinaintea cursei

Am plecat cu Viorica, Ilie si un alt coleg din club dimineata la ora 7 si am ajuns in Marrakech noapte la ora 21, dupa o escala la Paris si un drum cu trenul din Casablanca. Am plecat cu peripetii inca de la Bucuresti. Mi-am luat laptopul cu mine, cu intentia clara de a scrie in fiecare seara cate ceva despre aventura marocana, dar totul s-a oprit la controlul bagajelor, unde mi-am uitat laptopul. Abia la Paris mi-am dat seama ca ceva lipseste din bagajul meu de mana. Noroc cu Viorica, care avea o cunostinta in aeroport si am aflat ca laptopul este la “obiecte pierdute”. Uite asa comenta Ilie ca de fapt am verificat daca suntem pregatiti pentru a intra in Senghen, iar corectitudinea vamesilor a aratat ca asa este. Dar se pare ca doar la Otopeni, caci la Siret si Timisoara vamesii au cam fost luati pe sus de valul Shengen si dusi la reeducare.

Am mers de la Casablanca la Marrakech cu trenul si acolo ne-am dat seama ca marocanii sunt oameni prietenosi si comunicativi. Am intalnit o fata care lucra in coaching, de fapt facea vanzari pentru un coach francez, asa ca este posibil ca marocanii sa fie chiar un pic mai diversificati in servicii.

Gara din Marrakesh , ca de altfel toate garile centrale din orasele vizitate sunt impresionant de impunatoare, curate si luminoase.

Cand am ajuns la hotel am vazut ca iarna nu prea incalzeau camerele la hotel, asa ca si dupa doua saptamani ma cam bantuie o raceala.

A doua zi, adica sambata, ne-am dus sa ne inscriem, facand si o alergare usoara.

Sambata dimineata la ora 10.30 a avut loc cursa copiilor. Este foarte bine ca la un maraton sa avem aceasta  cursa sambata. Cursa a fost de 3 km si se adresa copiilor de 10-13 ani. Am vazut copii ambitiosi care au dat totul pentru a obtine un loc cat mai bun. Cred ca si la Maratonul International Bucuresti cea mai buna solutie ar fi sa aveam cursa organizata sambata. Visul meu este sa avem 3000 de copii la aceasta cursa. Cred ca se poate organiza dupa cum urmeaza:  4-6 ani cursa de 1km, 7-11 ani cursa de 2 km, 11-14 ani cursa de 3 km, 14-18 ani participare la cursa populara de 4 km. Cursele pentru copii de pana in 14 ani se pot organiza sambata in trei  valuri, de la ora 11.00, incepand cu cei mai mici. 


Ne-am inscris direct la organizatori. Desi scriau ca avem nevoie de adeverinta medicala, nu prea a mai contat la inscriere. Nu exista Expo Maraton, dar inscrierea avea loc langa o piata cu produse traditionale, asa ca am luat cate ceva pentru cei de acasa. Dupa inscriere am mers in centru pentru a vedea moscheea principala si celebra piata, care face parte din patrimoniul Unesco datorita bogatiei de elemente traditionale prezente acolo. Poti vedea acolo: artisti traditionali, tobosari, cersatori, gura casca, trasuri, masini, biciclete, motorete si toate intr-un haos controlat de legi stiute doar de marocani. Acolo poti manca tocana de linte cu 6 dirhami, creier de oaie cu 20 de dirhani, ceai cu 1 dirham, suc natural cu 4 dirhami. Cine merge acolo si nu mananca din piata, din acele mici restaurante improvizate, unde stai inghesuit cu ceilalti langa cazanul de mancare, exact ca la pomana, are multe de pierdut. O masa la restaurant cu tanjin (un fel de ghveci cu carne, pregatit in oale de lut) costa cam 5-6 Euro de persoana. Acum putem cauta si restaurante mai scumpe, unde poti manca si cu 20-30 de Euro. Spre seara am mers la locul de start, unde am vazut 7-8 terenuri de fotbal, unde copii jucau disciplinat, cu arbitru, cu tricouri. Abia cand am vorbit cu cativa ditre ei am vazut ca aveau gauri de 5-10 cm in ghetele cu care jucau. Nu prea le pasa, eu jucau si se simteau bine. Si acum imi pare rau ca nu am luat cu mine 20-30 de tricouri de microfirba, pentru a le face cadou acestor copii indragostiti de miscare.

Poveste din timpul maratonului

Dimineata ploua destul de tare asa ca ne-am luat gecile de ploaie crezand ca asa va fi toata ziua. Startul a fost la 10 minute de mers pe jos, iar pana sa ajungem acolo ploaia s-a potolit. Am ajuns la start cu speranta ca o vom intalni pe sotia lui Dinu, amicul nostru din Cluj si ca-i vom lasa gecile de ploaie. Nu s-a intamplat asta si, deoarece era o geaca Champion, primita de la cumnatul meu, am luat-o cu mine tot maratonul. Primii 2-3 km i-am alergat prin oras, impreuna cu Ilie si Viorica, am filmat destul de mult, am facut poze. Era destul de aglomerat, deoarece cam 15 km am alergat impreuna cu cei de la semimaraton. Am ramas impresionat cand am vazut o doamna care alerga cu carjele. La finalul maratonului am surprins-o terminand proba de semimaraton. Sa alergi 3h30min in carje mi se pare ceva care depaseste imaginatia. Cred ca aici am vazut intradevar ca, daca vrei sa alergi, o poti face oricum si ca “granitele nu sunt limitele”. Dupa kilometrii de incalzire am plecat un pic mai repede, asa ca la km 21 aveam timpul net de 1h37min. Am mers destul de constant pana la km 30 cand a inceput putin urcus si dupa aceea a venit si oboseala acumulata cu o saptamana in urma la maratonul de la Dubai. Am fost multumit ca totusi am scos cu 1 minut mai bine ca la Dubai, 3h35, desi pe ultimii km m-am protejat cat am putut. Pe ultimii kilometrii am avut o mica intrecere cu un german. Omul se oprea din alergare si mergea, dupa care baga viteza si ma depasea. Pana la urma a terminat putin inaintea mea. Strategia mea la un maraton este sa alerg nonstop, indiferent de viteza. Se pare si strategia aceasta de alergare combinata cu mers poate avea rezultate. Chiar si Stu Mittleman, in cartea sa Slow burn, recomanda antrenamente in  care sa combini alergarea cu mersul pe jos. Am terminat cursa cu zambetul pe buze, dupa care i-am asteptat putin si pe colegii Viorica si Ilie. Am mers la hotel, care era foarte aproape, am facut un dus, dupa care m-am intors la locul de final al maratonului. Se apropia ora de inchidere a maratonului si am vazut ultimii maratonisti care incheiau cursa. Sa termini un maraton in 5h30 min mi se pare mult mai greu decat sa  termini in 3h30min. Cred ca este un mare efort de vointa. Am luat si pentru ilie o medalie, deoarece s-a intamplat, cand a sosit el sa nu mai aiba medalii de finisher. Ne-am mai intalnit cu un danez si o suedeza, care stateau in recuperare pe o banca, carora le-am povestit despre maratonul din Bucuresti. Oamenii s-au aratat foarte interesati sa participe la acest maraton. De fapt si sambata am discutat cu cativa italieni si francezi de maratonul nostru. Voi vedea ce impact au aceste discutii abia la toamna.

                Maratonul a avut si o carticica in 34 de pagini, in franceza si araba, care facea o istorie a cursei si o avancronica a editiei 22. Acolo am gasit un lucru interesant: VALORILE MARATONULUI. Nu stiu ce cred unii, dar eu am descoperit ca aceste valori se manifesta in jurul maratonului, mai ales de cand sunt in RO CLUB MARATON.

 Iata si poveste si Ilie Rosu despre cursa http://www.ilierosu.ro/2011/02/03/marathon-marrakech-2011-o-cursa-cu-drapelele-romaniei-uniunii-europene-si-marocului-pentru-copiii-de-pe-continentul-africa-afectati-de-malarie/ .

Povestea de dupa maraton

Seara, dupa maraton, am mers in piata centrala si am experimentat tot felul de mancaruri traditionale, facute in fata ta.

Luni ,la 9.30  Ilie cu Viorica au plecat spre Casablanca, iar eu cu Marian am plecat sa cutreieram putin prin Maroc: Ouarzazate, Merzuga, Fes si Casablanca. Drumul spre Ouarzazate a fost peste muntii Atlas si ajunge pana pe la 2600 de metrii. Este un drum incantator cu rauri rosii de la culoarea pamantului, creste inzapezite, sate berbere cu case de pamant si cu garduri naturale din cactusi imensi (limba soacrei). Cactusii ma captiveaza si pe mine, asa ca de 2 ani, cresc in gradina cativa catusi, pe care iarna ii protejez cu 4 folii de plastic. Drumul a fost destul de greu, mai ales datorita serpentinelor, vitezei cu care mergea soferul dar si racelii pe care o resimteam amandoi. Am ramas cu gura cascata, cand, in mijlocul muntelui, într-un sat berber cu case de pamant, unde nu era nici un pic de teren plat, terenul de fotbal ( de dimensiuni oficiale) era singurul loc plat din zona. Poate la noi ar fi facut o parcare in locul acelui teren. Pe la jumatatea drumului am mancat un tanjin, niste chiftele din oaie,  am baut un ceai de menta, care ne-au mai revigorat putin. Am ajuns la Ouarzazate, un orasel cu o piata foarte frumoasa, dar in rest m-am simtit ca in vestul salbatic: vant rece care aducea praful desertului, strazi drepte, hoteluri reci. De acolo poti ajunge in cateva ore in Zagora si de acolo la dune. Din autogara ne-au preluat doi ghizi care ne-au dus pe la 5 hoteluri . Oamenii au zis ca nu ne costa nimic. Pana la urma am aflat ca voiau sa ne vanda o excursie in desert de 3 zile cu 200 Euro de persoana. Nu prea ne interesa, deoarece noi doream sa vedem desertul din Merzuga. Marian, care avea febra mare,  se ocupa de alegerea hotelului, iar eu pazeam bagajele in masina. Criteriul era simplu: o camera calda. Toti spuneau ca au aer conditionat, dar cand ii dadeam drumul spuneau sa asteptam 10 minute pentru a  veni aer cald. Pana la urma tot cautand aer conditionat ca in Romania, care sa incalzeasca instantaneu, am gasit un hotel, care ne-a dat un radiator, bineinteles cu un mic cost suplimentar. Marian s-a instalat la bolit, in pat, iar eu dupa ce am facut cateva drumuri la farmacie, pentru medicamente, pe seara am mers in centrul orasului. Tot mergand eu pe acolo, printre marocani, brusc m-am intalnit cu prietenii nostri din Cluj, Dinu si sotia. Am mancat cu ei o supa traditionala cu ou fiert in ea, dupa care am degustat niste frigarui, facute la colt de strada cu ficat, carnati si carne de oaie.

                Abia asteptam sa plec din acest orasel. Dimineata, Marian si-a revenit putin, am luat un taxi si ne-am intors cam 20  de km pentru a vizita satul berber AIT BENHADDOU. Negocierea a plecat de la 30 Euro, pana am ajuns la 17 Euro, cu conditia ca pana la ora 13.00 sa fim in autogara, unde ne astepta un autobuz, care ne ducea la Merzuga. Nu as mai fi stat o noapte in Ouarzazate pentru nimic in lume. Soferul taxiului era un berber veritabil, care conducea un Mercedes vechi de 40 de ani. Centura de siguranta nu functiona, dar omul m-a linistit spunandu-mi ca in taxi nu este obligatoriu. Parca mie de regulile de circulati imi era frica, ci nu de vechimea masinii si viteza de rulaj. Cum masina nu puteam sa o intineresc, m-am linistit in privinta vitezei cu care mergea, deoarece vitezometrul era stricat. Satul berber merita vizitat cateva ore, chiar si 45 de minute cat am stat noi acolo.

                Am ajuns la timp la autobuz si dupa 9 ore am ajuns la Merzuga. Credeam ca drumurile acestea cu autobuzul ma vor termina, dar experienta a fost foarte interesanta, vezi o serie de oraselele, intalnesti oameni. Am intalnit o japoneza, care abia terminase facultatea de psihologie, care mergea de una singura, pentru 4 luni prin toata lumea. Tocmai venise din Egipt, unde a stat 2 zile in aeroport, asteptand ca situatia revolutionara sa permita plecarea avioanelor. Felul ei foarte relaxat m-a lasat cu gura cascata. Cazarea pentru Merzuga am rezolvat-o in autocar, unde am intalnit un filosof al desertului pus pe glume, care a sunat la un hotel, pentru a ne astepta o masina la ora 22.00, in mijlocul pustiului. Se pare ca exista un sistem de comisionare care face sa functioneze aceste recomandari. Din punct de vedere al vanzarii recomandarea fost foarte profesionista, omul recomandandu-ne cateva locatii si afland exact ceea ce ne doream ne-a indrumat la http://nasserpalace.com/ . A fost cea mai buna locatie la care am fost: 20 Euro / persoana cazare, mic dejun si cina, camera calda, stil rustic cu pereti de paianta, miros de cetina, stil traditional berber, spectacol de tobe africane seara, prima cladire de langa dunele de nisip. A doua zi am mers toata ziua pe dune, am facut si munte in conditiile in care dunele pot avea cateva sute de metrii inaltime, si am facut si o alergare pe nisip.






Dupa nopti petrecute aici, revigorati si sanatosi am luat un autobuz, o rata ca pe vremuri, pentru a merge spre Fes. Bagajele noastre au fost puse sus pe rata. A fost o aventura ca in filme. La mijlocul drumului autocarul s-a stricat, iar dupa 3 mecanici si 2 ore de stationare am plecat. Nimeni nu s-a enervat, nimeni nu a comentat, doar cateva glume apreciate de pasageri au aparut dupa experienta cu pana mecanica a autocarului. Am traversat din nou muntii Atlas, unde zapada era mare, iar frigul din autocar la fel. Atunci am inteles de ce marocanii din autocar aveau paturi in bagaje. Am ajuns in Fes dupa mai bine de 12 ore de autocar, dar experienta a fost excelenta. Sportul favorit pe traseu era alergatul dupa autocar. Soferul nu semnaliza niciodata plecarea autocarului, iar pasagerii o luau la fuga dupa el. Mai mult, soferul chiar accelera dupa ce pleca. Uite asa am vazut pasiunea marocanilor pentru alergare, chiar si la proba de “100 de metri dupa autocar”. In autocar am intalnit un australian, cam de 22 de ani, care de un an se plimba prin Europa, iar pana in octombrie isi planificase sa mearga in toata lumea cu prietena lui olandeza.

                Orasul Fes, numit si Mecca din vest sau Atena Africii, merita vizitat. Iata cateva motive:

–          al doilea oras din Maroc dupa Casablanca

–          medina veche, Fes el Bali este cea mai mare concetrare urbana  din lume fara masini, un labirint de stradute cu magazine si case vechi

–          cea mai veche universitate din lume care functioneaza fara intrerupere, fondata in anul 859

In oras mi-am facut cumparaturi din piele: geanta business, papuci de casa in stil berber. Este si pacat sa nu cumperi, mai ales dupa ce vizitezi celebrele tanerii (tabacarii). O achizitie interesanta a fost un “pardesiu” traditional marocan si cateva tichii specifice locului.  

Drumul pana la Casablanca l-am facut cu trenul. Garile din orasele mari sunt foarte curate, luminoase, impunatoare dar primitoare. Am stat in Casablanca doua zile. In dimineata zilei am facut o alergare usoara pana la moscheea Hasan al doilea, care este cea mai inalta din lume. O moschee terminata in 6 ani, in 1993, la care au lucrat 2500 de muncitori si 10000 de artizani. Este singura moschee din Maroc unde pot intra si cei de alta religie. De fapt am fost de doua ori la moschee in acea zi si am ramas surprins de faptul ca dimineata am mers pe un traseu, care mi s-a parut murdar, iar la pranz pe un traseu impresionant cu case frumoase, palmieri si verdeata. In Casablanca poti gasi tot ce vrei: zone luxuriante, plaja frumoasa, moschei, piete vechi, vile luxoase.

Un loc intereasant de  a fost medina veche, unde este un bazar destul de ocolit de turisti. Am baut un iaurt oaie si am cumparat paine traditionala. Ador painea traditionala marocana, am mancat cate am putut si am luat si acasa cateva. La un moment dat m-am trezit singurul european din medina, un loc cu case vechi, vanzatori ambulanti, haine si pantofi second hand. M-am ratacit un pic pe acolo pana am gasit doua doamne din Slovenia, care erau la fel de deziorientate ca si mine. Am iesit din piata pe unde am intrat, fiindca piata era imprejmuita de un zid. Doamnele din Slovenia mi-au dat ideea de a merge la “Rick s cafe”, celebra cafenea din filmul Casablanca. Desi eu nu sunt atras de baruri, merita sa mergi la aceasta cafenea, sa bei ceva, sa te serveasca un barman exact ca in film sau sa vizionezi filmul. Filmul ruleaza nonstop la etajul cafenelei. Rafinament este cuvantul care caracterizeaza barmanii, produsele si atmosfera.

Duminica dimineata, dupa 9 zile in Maroc, am plecat spre aeroport. In avionul de la Paris la Bucuresti am intalnit nationala de rugby, care se intorcea de la un joc cu Portugalia. A fost o oportunitate sa ma cunosc cu presedintele federatiei, sa iau autografe tuturor jucatorilor si sa vad cat de deschisi sunt pentru a promova acest sport in scoli. Se pare ca in viitor voi colabora cu ei intr-un proiect de promovare sporturilor, altele decat fotbalul, in scolile de la periferia Bucurestiului.

Comparand aceasta experienta cu cea din Dubai, Marocul este la distanta preferatul meu. M-as intoarce in toamna sa alerg maratonul Casablanca. Alergarea unui maraton in Maroc este ceva unic.

Urmeaza maratonul din Atlanta, pe 20 martie. Pe 1 martie suntem programati la viza, va fi interesant  sa obtinem viza la mustata.

Am descoperit in aceasta experienta:

–          Caramiziul Marrakechului

–          Linistea din desert

–          Dragostea copiilor pentru sport, in primul rand fotbal. Am intalnit copii cu gauri de 8 cm in ghetele de fotbal, care jucau cu mare pasiune.

–          Atentia autoritatilor pentru locurile si activitatile sportive.

–          Amestecul de cultura araba si africana.

–          Diversitatea reliefului: munte, desert, zone de un verde luxuriant, apa oceanului.

–           Implicarea copiilor in maraton.  

–          Painea marocana. Este o lipie gustoasa, putin dulceaga, coapta in cuptoare cu lemne, care dupa 2-3 zile inca este buna de mancat.

–          Tinerii din Japonia, Australia, Olanda, Columbia, care calatoreau luni de zile in jurul lumii. Unii abia terminasera facultatea, altii nici nu o incepusera. Cred ca aceasta experienta de invatare face poate cat multi ani de studii. Unii nu cred ca aveau parintii milionari, ci doar isi planificau transportul cu avionul din timp si obtineau preturi foarte bune, iar din cand in cand mai faceau cate o munca de voluntariat in cate o tara.

–          “Viata este o gluma, ce rost are sa ne stresam” – moto-ul  unui filosof berber foarte simpatic, pus pe glume, pe care l-am intalnit pe drumul spre Merzuga.

Atasez doua legaturi la articole scrise despre proiectul nostru: “Granitele nu sunt limitele”.

http://think.adevarul.ro/2011/02/granitele-nu-sunt-limitele-turul-lumii-intre-bucurie-si-durere/

http://sport.hotnews.ro/stiri-alte_sporturi-8292797-viata-maraton-viorica-gabrian-dependenta-sport-tine-sanatos-nu-dorinta-umple-frigiderul.htm

Alergarea unui maraton este o experienta in care te redescoperi de fiecare data, dar si o ocazie de a descoperi oameni, locuri, fapte….