Granitele nu sunt limitele – AMERICA DE NORD- Georgia Marathon 20.03.2011- Atlanta – orasul olimpiadei, COCA COLA, CNN

Maratonul de la Atlanta este unul nou, aceasta fiind cea de-a cincea ediție. Am aflat câteva date despre Atlanta și statul Georgia:

–          Cel mai mare aeroport din lume

–          Cei mai mulți km parcurși de cetățeni cu mașinile, o medie de peste 150 km pe zi

–          CNN, COCA COLA și DELTA  au sediul central în Atlanta

–           Kennesaw este un oraș, în care  există o lege din sec 19 care obligă fiecare familie să dețină o armă

–          Cyclorama este cea mai mare pictură din lume – are scene din războiul civil, bătălia pentru Atlanta,  și a fost făcută în 1885-1886 de pictori germani

–          Atlanta a fost centrul de comandă al armatei sudiste în războiul civil

–         A gazduit Olimpiada

Despre  maraton

Participanți: peste 2000 la cursa de maraton, peste 10000 la proba de semimaraton. Este o cursă foarte denivelată cu 468 metri diferență de nivel. Limita de timp pentru maraton și semimaraton este de 7 ore, ceea ce permite  o participare foarte generoasă pentru toate categoriile de persoane. Cursa copiilor se organizează sâmbăta și are probe pe vârste, iar fiecare copil primește medalie și tricou.

Clasarea noastră

VIORICA GABRIAN 3.59
DANIEL LIXANDRU 3:38
ILIE ROSU 4.10

Traseul

Vremea foarte buna pentru alergare, cer  puțin înnorat. Startul a avut loc lângă CNN și parcul olimpic într-o zonă relativ centrală. Practic traseul este o combinație permanentă de urcuș și coborâș, în care partea de coborâș este cea mai evidentă. Oamenii știau practic câte dealuri sunt de urcat. Faptul că traseul este marcat cu mile, face ca numerotarea să fie un pic mai optimistă pentru alergător. În momentul în care ai ajuns la 26 cursa s-a terminat.

Organizare

Excelentă. După ce sâmbătă am văzut cursa populară, am crezut că va fi un maraton micuț. Expo maraton m-a lăsat „mască”: o sală de sport imensă, magazine de prezentare, expozanți de la maratoane din SUA, 30 de persoane la înscriere. Atunci mi-am dat seama că maratonul este mare. De fapt semimaratonul era mare. Ce m-a impresionat în mod pozitiv a fost faptul că nu au fost elite keniene și etiopiene, ceea ce a făcut ca învingătorul să câștige cu 2,29 la băieți și un 3.00 la fete. Totuși oamenii aveau premii speciale pentru primii clasați din statul Georgia și pentru alte 8 state vecine. Mi se pare un lucru excelent, dacă vrei să stimulezi participarea oamenilor. Elitele aduc o pată de culoare competiției, dar creează și lipsa motivației pentru performerii locali, iar banii folosiți pentru a-i aduce cred că pot fi folosiți pentru a stimula participarea de masă. Punctele de alimentare au fost la fiecare 2 mile, cu Gatorade și geluri. Medalia este foarte mare, frumoasă. Tricoul este de microfibră. Sponsorul principal al maratonului a fost un supermarket, PUBLIX, ceea ce a făcut ca la sosire să fie tot felul de produse alimentare.

Ceva inedit

La Atlanta au fost foarte mulți localnici. Faptul că semimaratonul a avut limită de timp de 7 ore m-a făcut să văd la final “categorii” de oameni la care nu te-ai fi așteptat să termine acest maraton. Am văzut foarte mulți supraponderali care au terminat maratonul mergând. Mi se pare un lucru excelent să-i motivezi pe toți oamenii să alerge un maraton. La final ne-au așteptat foarte mulți români din comunitatea românească, iar câteva doamne au fost motivate de cei foarte grași care au terminat proba să participe la următoare cursă de semimaraton.  Cel mai tare eveniment a fost faptul că Adrian Hanea , gazda noastră, fost multiplu campion național de juniori la 5000, a hotărât cu 48 de ore înainte de cursă să participe. Deși nu a fost antrenat, omul nu a mai alergat de ani de zile, a terminat cursa. Oricum a dat dovadă de mare efort de voință, ținând cont de faptul că a fost  campion și era obișnuit să câștige cursele. Se pare că apariția noastră a declanșat niște amintiri la un campion de atletism care alergase toate probele mai puțin maratonul.  Au terminat semimaratonul 4760 bărbați și 6160 femei, 2233, 1434 bărbați și 799 femei !!!

Costuri

Transport 730 Euro biletul de avion cu Air France, cu escală la Paris. Cred că dacă luam biletul cu 6 luni înainte prețul s-ar fi dus la 500 de E. Cazarea nu știu cât a fost, deoarece am fost cazați la familia Hanea, ceea ce a redus considerabil costurile.

Cazare

Ilie a avut o idee genială să-i scrie consulului onorific al României. L-a întrebat dacă ne recomandă un hotel. Acesta a întrebat în comunitatea românească despre disponibilitatea de a ne găzdui și în 15 minute am primit invitația de a sta la familia Hanea. După familia Hanea am mai primit imediat și alte invitații. Oricum, le mulțumesc acestor oameni minunați, care ne-au creat o experiență de neuitat.

Povestea de dinaintea cursei

Am plecat de la București la ora 7.00 și am ajuns la Atlanta la ora 18.00. Acolo am văzut că am ajuns în cel mai mare aeroport din lume. Am luat bagajele, după care le-am mai plasat încă o dată la personalul aeroportului, iar noi am luat un trenuleț. Atlanta este un oraș care se întinde pe o rază de peste 50 km, așa că cine nu are mașină, nu există. Centrul orașului are vestitele zgârie nori, dar în rest orașul se întinde integrând casele în zone verzi de pădure.

La cest maraton am înțeles că românii sunt peste tot, dar în SUA  te mai și ajută. Adrian și Raluca Hanea ne-au luat de la aeroport, ne-au cazat, ne-au plimbat, ne-au distrat și ne-au dus la aeroport.  Nu știu dacă are legătură cu originea lor de ardeleni, dar au fost foarte ospitalieri. Chiar și fetița lor cea mică, Diana, i-a cedat Vioricăi camera ei. Familia Hanea locuiește într-o zonă verde, cu copaci mari, liniște și mai mult, la 2km au o bază de sport cu pistă de alergare, terenuri de fotbal și fotbal american etc.

În prima dimineață am văzut plecarea fetiței lor la grădiniță, practic anul pregătitor de la școală. Vine acel autobuz condus de o doamnă. Copiii stau la 5 metri de șosea. Autobuzul oprește. În acel moment mașinile de pe ambele sensuri opresc la 10-15 metri de autobuz, chiar dacă este un drum mai circulat. Mai mult, pentru a se evita accidentele, autobuzul are o bară de fier în partea din față, care în momentul în care oprește culisează spre dreapta, pentru a nu le da posibilitatea copiilor să treacă prin fața mașinii. După ce toți copii au urcat și au coborât, șoferul așteaptă ca ei să ajungă în dreptul caselor lor sau la părinți și abia apoi pleacă.

În acea dimineață am alergat puțin în baza sportivă din cartier. Pista de alergare de la Atlanta  avea cam 800 metri, iar terenurile de sport erau făcute din iarbă artificială. În rest ne-am mai umplut timpul cu o vizită la centre comerciale, unde puteai cumpăra echipament de firmă la preț foarte mic. De exemplu niște ADIDAS de trail running cam la 30 USD. Puteai lua blugi de firmă la 16 USD, ceea ce nu prea este rău.

ExpoMaraton mi-a arătat mărimea maratonului. Acolo m-am întâlnit cu o familie franco-română, Thomas și Lorena. Thomas dorea să scoată la maraton sub 3,20, așa că am stabilit că voi merge cu el în cursă, deși traseul nu prea îmi dădea șanse să cobor sub 3.20. Oricum băiatul lor luase locul II la cursa copiilor, așa că aveam de-a face cu o familie de sportivi. De la expo mi-am luat câteva perechi de ciorapi.

Înainte de maraton am vizitat STONE MOUNTAIN , care este o formațiune cum nu am mai văzut , adică o gălușcă de granit de câteva sute de metrii înălțime, cu un diametru de 4 mile, din care se vede doar 10%, restul fiind îngropat în pământ, într-o zonă în care nu sunt alte formațiuni stâncoase. Practic această gălușcă a fost scoasă de presiunea scoarței în milioane de ani. Lângă acest munte  sunt tot felul de atracții pentru copii, dar și ateliere educative gen sticlărie.

Poveste din timpul maratonului

Maratonul a început la ora 7.00, iar vremea a fost înnorată. Vremea a fost perfectă pentru alergare.  Am plecat toți patru, adică eu, Ilie Roșu, Viorica Gabrian și Adrian Hanea pe la ora 5. Abia am avut timp să-mi las bagajele că am și plecat spre start. Acolo Viorica a decis să alerge cu Ilie și cu Adrian, iar eu am plecat să-l caut pe Thomas, francezul care a alergat cu un tricou cu România. Thomas a vrut să scoată sub 3.20. Deși nu cred că puteam alerga sub 3.20 datorită urcușului de 468 de metri, am vrut să plec cu Thomas și din respect pentru faptul că a pus tricoul cu România pe el. Știu eu câțiva români care au dubii dacă este cazul să poarte un tricou pe care scrie ROMÂNIA.

Am plecat cu Thomas într-un ritm de 3.10, dar după 7 km am intrat într-o toaletă și dus a fost omul. Cred că nici nu prea mai puteam ține ritmul cu el. Oricum, faptul că am fost la toaletă m-a scos un pic din ritm. Prima jumătate am făcut-o în 1h39, deci încă eram în timp de sub 3.20. Psihic nu am fost pregătit să cobor sub 3.20, mai ales având în minte diferența de nivel și maratonul din Santiago de peste 2 săptămâni. Oamenii au fost foarte amabili pe traseu. Toți mă încurajau și-mi spuneau că sunt al doilea din echipa României. În sinea mea mă amuzam, mai ales gândindu-mă că toți îi strigau francezului Thomas România. Oricum Thomas este un băiat de mare caracter.

În primii km am pierdut un gel mare, dar am nu prea a contat, deoarece am terminat cu un gel la centură. Nu prea mai cred în formula magică a gelurilor. Ori m-am cam săturat eu de ele. Nu prea mai intră în mine.  

Ce pot să spun despre acest maraton. Am urcat și am coborât până mi-a ieșit pe nas. Oricum să termini maratonul cu numărul 23 este o plăcere. Maratonul a avut primii 8 și ultimii 8 km comuni cu semimaratonul. Era foarte interesant să vezi la oameni terminând semi la peste 3.30. Am văzut oameni cu obezitate care au terminat semi. Este ceva incredibil. Cred că nu contează cât de gras ești, contează câtă voință ai. Acești oameni mi-au arătat iarăși că granițele nu sunt limitele.

Să alergi un maraton în care măsurătoarea se face în mile este o plăcere, deoarece  ți se pare că se termină foarte repede. Mai ales dacă alergi de la 7 dimineața, ai toată ziua la dispoziție.

La final m-au așteptat o grămadă de români, care erau însoțiți de copii lor: Raluca Hanea, Raluca Miller, Adrian cu soția, Darius (consulul onorific al României) etc.. După ce am terminat maratonul , l-am întâlnit pe Thomas. Scosese 3.16, era un pic în pioneze, dar încă zâmbea. M-am schimbat repede, am luat tricourile cu România și i-am îmbrăcat pe toți românii în ele. Am fost pregătit, am luat și pentru copii. Teoria mea este că dacă dai un tricou de alergare, acesta îl va face  pe om să se apuce de alergare.  Sunt curios câți dintre ei se vor apuca de alergare.

Unul sigur s-a reapucat de alergare la 2 zile după ce a primit un tricou România și acela a fost Adrian Hanea. Acesta a alergat cu Viorica prima jumătate de cursă în 2h10, ceea ce pentru un om complet neantrenat este de neimaginat. După aceea, i s-au blocat genunchii. Totuși a avut tăria să termine cursa în 6h43min. A avut voința ca pe partea a doua a maratonului să coboare toate pantele, din cauza durerilor, cu spatele. Cred că dacă se antrenează, la anul va alerga sub 3 ore maratonul. Oricum mi-a spus că se va antrena și va participa la toate cursele din oraș. A fost foarte frumos să-l așteptăm pe Adrian și să ne întrebăm, oare renunță sau nu. Aici am văzut din nou că lipsa antrenamentului duce la insuficiența glandelor suprarenale, care ne fac să simțim dureri groaznice la nivelul articulațiilor genunchilor, care practic ne fac picioarele de catalige.

                Mi-am dorit ca această cursă să o termin având steagul  JAPONIEI. Aceasta  în semn de respect pentru decența cu care poporul japonez face față greutăților. Am luat special de la București steagul Japoniei. Din păcate nu am avut cui să îl las la start. La final am găsit un grup de japonezi cu care am făcut poze. 

Povestea de după maraton

După maraton am fost invitați de Darius la prânz, într-o zonă frumoasă din nordul Atlantei, unde casele sunt făcute în pădure. Au fost niște ore foarte frumoase, în care, am avut  niște conversații minunate. Cred că a fost una dintre cele mai frumoase zile de după maraton pe care le-am petrecut.

                Luni, după maraton am fost cu Adrian cu barca pe lacul de lângă casa lui. Se pare că este cel mai mare lac articficial din Georgia, are peste 100 km lungime. A fost o plimbare excepțională. Marți am plecat spre Santiago de Chile unde ne așteaptă pe 3 aprilie alt maraton.

Un lucru care m-a surprins plăcut în grădinițe și școli este felul în care se învață patriotismul. Un element important este că în fiecare zi copiii spun “The pledge”, “Promisiunea” care este un fel de jurământ de credință. Iată formula originală: “I pledge allegiance to the flag of the United States of America, and to the republic for which it stands, one nation under God, indivisible, with liberty and justice for all.”

Am descoperit în această experiență:

–          Că românii din Atlanta sunt foarte ospitalieri

–          Se poate face un maraton frumos și fără elite, sprijinindu-se participarea locală

–          Grija pentru siguranța copiilor este primordială în SUA

–          În SUA patriotismul se învăță din grădiniță

–          Se poate construi în armonie cu pădurile și spațiile verzi

–          Orice om poate să alerge, indiferent de numărul kilogramelor