Granitele nu sunt limitele – Oceania – Maratonul Rotorua Noua Zeelanda – 30 aprilie 2011

Daniel Lixandru

“Am zburat 42.000 de km ca să alerg 42 de km”

Maratonul din Noua Zeelanda a incheiat, deocamdata, proiectul nostru de a alerga maratoane pe toate continentele. Am alergat pe toate continentele locuite. Ar fi fost interesant sa ajung si in Antartica, dar am ajuns in Punta Arenas cu cateva zile dupa ce s-a terminat sezonul cald. Din pacate,  am plecat cu o ideea gresita ca in Antartica se ajunge foarte greu: te costa cam 10.000 de Euro, ai nevoie de aprobare etc. Un alpinist mi-a zis ca l-a costat 30.000 Euro sa escaladeze cel mai inalt varf de acolo. Lucrurile nu sunt chiar asa de complicate. Orice om isi poate alerga propriul maraton acolo. Se poate ajunge in Antartica foarte lejer, cu o croaziera pe mare de 8-12 zile sau cu o excursie de 24 de ore cu avionul. Aceste lucruri le-am aflat doar cand am ajuns in Punta Arenas si am luat legatura direct cu cei care fac excursii acolo. Costurile sunt departe de cei 10.000 de Euro, care este taxa de inscriere pentru maratonul organizat in Antartica, care oricum nu este acreditat AIMS. O croaziera costa 3000-7000 S (depinde de cum negociezi sau daca ai nervi pentru un last minute poti ajunge si la la putin de 3000 S) O excursie de 24 de ore cu avionul costa 3000 S.

Sa ne intoarcem totusi in Noua Zeelanda. Deşi ne-am inscris şi la Canberra, in Australia, am ales pana la urma Noua Zeelanda,  tocmai pentru frumusetea acestei tari, şi nu regretam deloc. Marturisesc ca mai am un motiv pentru care am vrut sa vin in NZ, acela de a face un parteneriat cu o fundatie de aici pentru a dezvolta programe educative pentru copii si parinti.

Rotorua este un oras se afla pe insula de nord, la 200 km sud de Auckland., iar maratonul se desfasoara in jurul lacului cu acelasi nume.  Zona este plina de bai termale, gheizere si ape minerale. Se pare ca Rotorua este de fapt centrul civilizatiei maori, primii locuitori ai Noii Zeelande. Drumul pana in Noua Zeelanda este extrem de lung, cam 30 de ore cu avionul si tot cam atata intors, aproximativ 42.000 de km dus-intors.

Iata cateva lucruri despre Noua Zeelanda:

–          O tara cu 4,5 milioane de locuitori.

–          Zona exceptionala pentru geologi: vulcani, gheizere, lacuri, pesteri, lacuri termale, ape minerale.

–          Locul unde s-a filmat „Stapanul inelelor”.

–          Clima extraordinara pentru fauna si sporturi in aer liber. Temperatura medie vara 22 C, iarna 12 C.

–          Tara All Balcks – celebra echipa nationala de rugby a Noii Zeelande, care incepe fiecare meci cu celebrul ritual razboinic maori HAKA. Anul acesta campionatul mondial de rugby se desfasoara chiar in NZ.

–          Preturi foarte mari.

–          Patria Kiwi, fructul si pasarea.

–          Un areal fara animale sau insecte periculoase.

–          O tara care acorda un loc important familiei si educatiei familiei.

–          O tara foarte linistita, unde se zice ca este bine sa te pensionezi.

–          Natura se mentine cu efort. Este tara din emisfera sudica cu cele mai multe hectare reimpadurite.

Despre  maraton

Acest eveniment este la a 47-a editie şi are patru curse: maraton, semimaraton, cursa de 10 km, cursa de 5 km. Participanti: cam 1500 la cursa de maraton, iar la restul probelor nu stiu exact, dar au fost destul de multi. O cursa pe malul lacului, cu urcus si coboras din greu si cu soarele deasupra capului. Incep sa cred ca in emisfera sudica soarele arde mult mai tare decat la noi. Desi nu au fost foarte multe grade, acum am avut cu toti probleme cu soarele si mai ales cu deshidratarea. Maratoanele cu experienta si putin client service pun puncte de alimentare cu apa la 2,5 km, mai ales pe ultima jumatate de cursa. Aici nu au facut asa ceva, motiv pentru care am fost cam ametiti la final. O idee buna ar fi fost sa luam cu noi o mica sticluta pe care sa o umplem la punctele de alimentare.

Timpii echipei

VIORICA GABRIAN 3.55
DANIEL LIXANDRU 3.52
ILIE ROSU 4.30

Traseul

Maratonul a fost programat la ora 10.00. Cei care scoteau timpi mai mari de 5h30 au inceput maratonul la ora 8.30. Se pare ca limita de timp a fost undeva la 8 ore. Mi se pare o idee buna, deoarece dai posibilitatea de a alerga maratonul si celor care fac mars. La Maratonul Bucuresti daca se doreste atragerea oamenilor spre alergare as face limita de timp la maraton 7-8 ore si la semimaraton 6 ore.

Organizare

Agonie si extaz. Tricoul ASICS primit este excelent, cu un imprimeu mare. Finish inedit intr-o mare sala de festivitati. Festivitate de premiera excelenta, la ora 17.00, cu peste 2000 de oameni. Punctele de alimentare au fost insuficiente, mai ales pe ultimii km. Am alergat 80 % din traseu pe langa masini. Soferii erau de bun simt, asa ca nu au fost probleme, dar totusi a fost cam stresant. Medalie oribila, cam cea mai urata primita pana acum. La final nu am primit nimic, nici macar o apa la sticla. Mai mult, masajul costa 1 S minutul. Asta mi se pare de neacceptat. Un maratonist la final de cursa este stors si are nevoie de putin sprijin. Se pare ca neozeelandezii vor sa faca bani din orice. Totuşi, una peste alta a fost ok.

Poveste din timpul maratonului

Mi-am propus la acest maraton sa fiu foarte atent, sa alerg foarte lejer, mai ales dupa situatia din Santiago de Chile, unde am fost la un pas de abandon. Plecare a fost foarte frumoasa, mai ales ca un grup de maori, ne-au facut o Haka impresionanta.

Am ramas cam surprins cand am vazut ca traseul merge pe o sosea circulata, dar m-am obisnuit. Primii 30 de km au fost condimentati cu urcari si coborari. Ma simteam ca la Maratonul Clasic de la Atena. Cel mai mult ma deranja soarele. Se pare ca in Noua Zeelanda stratul de ozon este foarte subtire, iar soarele arde foarte tare.

Majoritatea participantilor erau din NZ, dar la start, deoarece aveam scris Romania pe noi, am atras atentia unor straini. Ne-am imprietenit cu un diplomat argentinian si un francez. Toti oamenii cu care am vorbit se mirau ca am venit din Romania special pentru acest maraton.

Oamenii care alearga maraton sunt foarte pestriti: varste diferite, tari diferite, profesii diferite. Cand alerga  un maraton ies toti din rolurile pe care le joaca si raman intr-un singur rol, cel al maratonistului. Este un lucru minunat ca o pereche de pantofi de alergare, un sort si un tricou sa-i aduca atat de aproape pe oameni. Eu asta am simtit la aceasta cursa.

Ceva inedit

Trecerea pietonilor la semafor. In Auckland am vazut pentru prima data un lucru pe care-l pot face toate marile capitale: intersectia se blocheaza iar pietonii trec in 10 secunde pe unde vor ( pe diagonala intersectiei, pe un sens, pe sensul perpendicular). In acest fel se creeaza un flux mare de pietoni, care trec intr-un timp foarte scurt, iar interectia redevine repede a masinilor.

Grija pentru natura. Sunt mii de hectare replantate cu copaci, in special conifere. Incepand cu 1900, s-a creat o politica de replantare a zonelor exploatate excesiv de englezi sau maori. Acum se vad copaci de 30-90 metri inaltime. In NZ copacii cresc tot anul, astfel ca au o viteza de crestere dubla fata de alte zone. Mai mult, am vazut pini pregatiti din timp pentru taiere, care aveau crengile de jos taiate si astfel cresteau cu o viteza fantastica.

Afacerile facute din turism. Tot ce vizitezi se plateste, iar traseele importante au toate accesul platit. Ma gandesc cum ar fi ca in muntii Fagaras sau Retezat sa platesti, de exemplu, o taxa de acces de 30 Euro pe trei zile? S-ar aduna ceva bani pentru igienizarea zonelor.

Folosirea vitaminelor. Cu toate ca am alergat in ultimele 4 luni 5 maratoane, nu am mai luat nici vitaminte nici alte pastile gen omega 3, cartilaj de rechin etc. Nu prea am simtit o diferenta comparativ cu perioada cand luam vintamine.  Incep sa cred ca efectul acestor pastile este mai mult unul placebo, decat unul esential.

Locuri de vizitat in NZ

Waimangu. Vale cu lacuri termale, izvoare termale, vulcani, padure luxurianta. Este cel mai „tanar” loc de acest fel, aparut in urma eruptiilor vulcanice din 1886.

Te Puia. Un gheizer foarte destept, care arunca apa pana la 30 de metri, in fiecare zi la ora 11.15. Cautam o explicatie stiintifica, dar repede m-a lamurit un ghid, spunandu-mi  ca pun substante chimice speciale in apa, la acea ora.

Orakei Korako. Cea mai bogata vale termala. Un loc cu izvoare termale, vulcani noroiosi, lacuri termale si lacuri obisnuite.


Whakarewarewa. Sat termal de maori de 60 de persoane, 23 de familii. Oamenii folosesc zilnic apele termale, pentru a gati, a face baie. Spectacolul facut de un grup de 7 maori a fost excelent.

Redwoods. Padure de conifere si ferigi uriase. Cei mai interesanti au fost coniferele californiene plantate in 1901.

Auckland. Merita vazut turnul Skycity, portul, pinguinii imperiali si teatrul Civic.

Am descoperit in aceasta experienta urmatoarele:

–           O tara “verde” se mentine prin actiuni pe termen lung (impaduriri incepute pe la 1900, reciclarea apelor etc.)

–          Se pot face bani din orice. Oamenii taxeaza de la internet la hotel, pana la intrarea in zonele turistice. De negociere nici nu poate fi vorba.

–          Copacul MAMAKU. Este un soi de feriga, care creste inalta de 10-12 metri si are aspect de palmier.

–          Auckland este un oras mare, cu zgarie nori, dar totusi are ceva cald si simpatic.

–          Oamenii de aici nu au nici o retinere: se merge foarte relaxat descult pe strada (chiar si in costum). Am inteles de la niste amici ca au fost mirati cand au vazut la supermarket un om in pijamale, dar era ceva normal.

–          Educatia si dezvoltarea copiilor este pe primul loc: programe si concursuri sportive sustinute de scoala si comunitate, cursuri pentru adolescenti, programe pentru parinti etc.